marți, iunie 28O pasiune ce ne leagă - News Sport

INTERVIU | Mihai Mironică: „Sunt un om al comunicării. Comunic cu oamenii în orice context, nu refuz niciodată dialogul”

2 0
Read Time:8 Minute, 9 Second

Probabil că, de multe ori, oricărui microbist i-a trecut prin minte, pentru câteva clipe, ideea de a comenta pe bune un meci de fotbal. Puțini însă s-au încumetat să o facă, iar dacă au încercat, și-au dat seama că nu le-a ieșit ca la televizor.

Totuși, oare cum e să fii comentator sportiv? Câtă pregătire îți trebuie și ce înseamnă mai exact această meserie? Ei bine, pentru asta am discutat cu Mihai Mironică (46 ani), unul dintre cei mai talentați și longevivi jurnaliști din presa sportivă. Comentator al multor meciuri difuzate pe ProTv, dar și moderator al emisiunii „Ora exactă în sport”, Mihai se află în această branșă de peste 20 de ani. Mulți dintre noi, cei tineri, am crescut practic cu vocea lui, comentând partidele echipei naționale a României, dar și cele din cupele europene.

În interviul acordat site-ului NewsSport, a povestit despre copilăria lui, momentul în care a început să cocheteze cu această meserie, ce calități ar trebui să aibă un comentator, dar și despre cea mai mare provocare a carierei de până acum.

Mihai, spune-mi câteva detalii despre tine. Despre copilăria ta, ce fel de elev ai fost în liceu, ce facultate ai absolvit, și cât a durat să te acomodezi ulterior în presa sportivă?

Copilăria mea a însemnat sport. Tenis vreo 8 ani, făcut intens, cu zile cu două antrenamente, cu cantonament, cu turnee pe la Constanța și București. Am fost coleg la tenis cu Andrei Pavel în aceeași grupă. Tot atunci, la același club se pregătea George Cosac. Fotbalul era însă marea pasiune pentru mine, iar curtea școlii a fost locul magic al copilăriei mele.
Am fost un elev bun în liceu, dar pe umaniste. Într-o clasă de finanțe-contabilitate care se pregătea în masă pentru ASE, eu eram un “nonconformist” care avea drept țintă Facultatea de Jurnalism.
Am făcut Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din Universitatea București. Încă din primul an, am intrat într-un commando care pregătea lansarea primei televiziuni de sport din România. Am fost martor, actor la un moment istoric, lansarea Canalului de Sport în 1993. Pe atunci, am avut și niște paranteze la Mediafax și PRO FM.

De când a apărut pasiunea ta pentru jurnalismul sportiv? Ți-ai dorit să ajungi acolo dintotdeauna?

În liceu. Am început să mă gândesc la un drum și mi s-a părut că era ce-mi plăcea cel mai mult și mi se potrivea cel mai bine. Eram pasionat de comentatori. La finala Cupei Campionilor din ‘89, l-am recunoscut instantaneu pe Cristian Țopescu, chiar dacă el nu s-a prezentat și nu mai avea voie să comenteze din ‘83, de pe când aveam 10 ani.
Eu știu cu acest “dintotdeauna”? Un unchi de-al meu mă simpatiza tare, îi plăcea cum vorbeam din primii ani ai copilăriei. M-a înregistrat, dar eu uram cum mă auzeam pe bandă și am dorit să distrug acea casetă. Unchiul nu m-a lăsat.

Ce ar trebui să aibă în vedere cineva care își dorește să devină comentator de fotbal? Spune-mi cinci calități pe care ar trebui să le aibă.

Un comentator de fotbal trebuie să fie foarte pasionat de acel sport. Să simtă că nu e o corvoadă pentru el acea misiune de a comenta. Să cunoască în profunzime fotbalul actual și istoria acestui sport. Să se uite foarte mult la fotbal. Să aibă o voce plăcută și o dicție decentă. Să fie spontan, educat, inteligent, cultivat, cu umor, să citească foarte mult, să aibă un vocabular dezvoltat, capacitatea de a face conexiuni, să fie rezistent la un efort intelectual îndelungat, să aibă capacitatea de a se adapta unui program neregulat.

Ce presupune și cât durează documentarea unui meci pe care știi că urmează să-l comentezi?

Mă pregătesc două-trei zile pentru un meci. Îmi notez chestiuni generale despre echipe, despre contextul acelui meci, despre istoria din spatele acelei înfruntări, despre fiecare jucător în parte, despre antrenori, arbitru.

Ai fost pe multe stadioane din lume și ai simțit de multe ori explozia de energie care vine din tribune. Totuși, unde te-ai simțit cel mai bine în postura de comentator?

Cel mai bine m-am simțit pe Anfield. Dar explozia de energie care m-a impresionat cel mai mult a fost cea generata pe stadionul Legiei Varșovia

Ce alte sporturi ai comentat sau ți-ai dori la un moment dat să o faci?

Am comentat și tenis, atletism, rodeo, volei, minifotbal, futsal. Mi-ar plăcea să încerc la handbal. Acum 13 ani mi s-a oferit posibilitatea de a comenta din Spania un meci de handbal  al unei echipe românești, dar atunci am refuzat. Nu m-am simțit suficient de pregătit.

Foto: profilul personal de Facebook

Care a fost cea mai mare provocare a meseriei tale de până acum?

Comentarea meciurilor de la EURO 2016. Am comentat din toate cele 10 orașe în care s-a jucat la acel turneu final, în Franța. Au fost multe meciuri într-un interval scurt, partide importante, am călătorit mult.

Am observat că interacționezi destul de mult la postările tale cu cei care te urmăresc pe Facebook. Ai primit și mult „hate” în zona aceasta. De cele mai multe ori, ai răspunsurile la tine și pui punctul pe „i” acolo unde trebuie. Cum vezi tu aceste lucruri? 

Sunt un om al comunicării. Comunic cu oamenii în orice context, nu refuz niciodată dialogul. Comunicam la fel și înainte de facebook, pe site-ul prosport.ro, acolo unde publicam articole. Dar și în “preistorie”, când vorbeam ore în șir în noapte cu telespectatorii dezamăgiți că nu apucaseră să intre în direct la Procesul Etapei.
Da, din păcate, pe facebook s-au revărsat și lipsa de educație, ura din subsolul societății. Încerc să respect cât mai mult libertatea de expresie și comunic și cu grobienii.

Cine este Mihai Mironică, omul din spatele moderatorului/comentatorului TV?

Paradoxal pentru această meserie, sunt un om timid. Dar sunt o Fecioară autentică, meticulos, maniacal uneori, foarte critic, foarte pasionat de călătorii, muzică, film, teatru, cărți și interacțiunea cu oamenii.

Simpatizezi în mare măsură echipa de fotbal, FC Liverpool. Ai avut ocazia să comentezi de la București acea finală nebună care a avut loc în Istanbul, în 2005. Este vorba despre partida AC Milan – Liverpool, una dintre cele mai mari reveniri din istoria fotbalului. Ce gândeai în timpul partidei, cum ai trăit acel meci? Din postura de fan al cormoranilor, ai crezut într-o astfel de revenire după pauză?

Ar fi trebuit să comentez de la Istanbul acea finală, dar mie și colegului meu, Costi Mocanu, cu care am comentat acea finală, ni s-au născut copii în acele zile și nu am putut pleca. A fost una dintre cele mai intense experiențe din viața mea, cel mai frumos meci pe care l-am comentat vreodată. Am crezut în revenire, așa, un pic… La pauză discutam cu Costi și el mi-a spus că-și va da demisia dacă Liverpool revine. Nu și-a dat-o și era amuzant să știu despre acea vorbă care i-a scăpat atunci, era șeful meu…

O mare parte dintre noi, mai ales cei tineri, am crescut cu vocea ta, comentând meciurile de pe ProTv. Când auzi fraza aceasta: „Steaua este una dintre marile echipe ale Europei…” ce îți trece prin minte? Crezi că vei mai avea ocazia să comentezi astfel de meciuri ale unei echipe românești în competițiile europene?

Da, te referi la fraza pe care am rostit-o după golul lui Dică de la Kiev, din lob. A fost o experiență fantastică. La finalul lui 2006, Cristian Țopescu ne-a premiat pe mine și Costi Mocanu pentru acea transmisie pe care a considerat-o cel mai bun comentariu al anului. Atunci, pe un stadion Olimpic din Kiev încă nerenovat, la cabina noastră de comentariu era un geam întredeschis, suspendat deasupra capului. Am sărit, posibil chiar la acel gol, am dat cu capul violent de rama ferestrei, dar nu am lăsat să se simtă durerea în bucuria golului.
Apoi, într-o zi, eram în metrou și cuiva i-a sunat telefonul. Avea ca sonerie la telefon acea propoziție pe care ai redat-o aici, rostită de mine la golul lui Dică.
Este posibil să mai trăiesc la microfon o astfel de experiență cu o echipă românească.

Foto: profilul personal de Facebook

Postezi frecvent pe site-ul legalbet.ro, „Pontul lui Mihai Mironică”. Cum analizezi, pe ce criterii sau statistici te bazezi când scrii?

Contează în analiza mea forma de moment a echipelor, indisponibilitățile, prioritățile clubului, potențialul jucătorilor, istoricul disputelor dintre echipele respective. La fel și în tenis, din perspectiva unui sport individual.

Ce părere ai despre performanța din vară a naționalei României U21? Crezi că vom mai putea avea o generație precum cea din ’94?

A fost o performanță deosebită, dar noi, românii, i-am exagerat dimensiunile. E o blasfemie ce a spus Gică Hagi, că, prin acest turneu final de la EURO de tineret, acei jucători au depășit deja performanțele generației din ‘94. Nu cred că voi mai vedea o echipă a României precum cea de la Mondialul din ‘94.

Mihai, dacă ai avea puterea să schimbi trei lucruri înspre bine din fotbalul românesc, care ar fi acelea? De unde ai începe?

Aș încerca să obțin o legislație financiară cât mai bună pentru investitorii privați. Aș desființa regula U21. Aș desființa barierele pentru jucătorii din afara Uniunii Europene.

Cu ce legendă a fotbalului internațional ți-ar plăcea să discuți într-o emisiunea de a ta pe ProX?

De-a lungul timpului, am avut ocazia să fac interviuri cu multe nume uriașe din istoria fotbalului. Dacă e să nominalizez însă o legendă cu care să fiu într-un dialog într-o emisiune, atunci spun Steven Gerrard.

Happy
Happy
100 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleppy
Sleppy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *