0
0
George Florescu (34 ani) este unul dintre cei mai experimentați fotbaliști pe care îi are în acest moment Universitatea Cluj. După ce a evoluat 11 ani în străinătate la ehipe din diferite campionate, s-a reîntors în 2017 la „U”, echipa unde a debutat în fotbalul mare. Nu a avut niciun moment de ezitare și a decis să revină alături de echipă pe vremea când era în Liga a 3-a. A pus umărul la promovarea în Liga a 2-a, iar acum, când se împlinesc 100 de ani de la înființarea clubului, speră la revenirea în primul eșalon.
În interviul pe care l-a acordat site-ului, NewsSport, a povestit despre cum a ales acum trei ani stilul de viață vegan și ce beneficii i-au adus această alegere. Deși își dedică cel mai mult timp fotbalului, cărțile sunt prilejul prin care se relaxează de multe ori, dar totodată se documentează și despre dezvoltarea personală.
A debutat în echipa națională a României pe 3 martie 2010, într-un meci amical contra Israelului. Pe data de 5 iunie 2010, a înscris primul său gol la națională împotriva Hondurasului.
George Florescu a evoluat la echipele: Universitatea Cluj (2001-2004), Sheriff Tiraspol (Republica Moldova), FC Torpedo Moscova (Rusia), FC Midtjylland (Danemarca), Alania Vladikavkaz (Rusia), Arsenal Kiev (Ucraina), Astra Giurgiu, Dinamo Moscova (Rusia), FK Qabala (Azerbaidjan), AC Omonia Nicosia (Cipru).
Cum a fost copilăria ta, George? Când ai avut primul contact cu fotbalul?
De când mă știu mi-a plăcut fotbalul. Când eram foarte mic urmăream meciurile în măsura în care puteam, pentru că pe vremea aceea era mai greu cu televiziunea. Pe la vârsta de 8 ani am început să merg la o echipă să joc fotbal. Apoi am făcut o pauză de 1 an și ceva, din cauză că am avut câteva note mici la școală, iar părinții se bazau mai mult pe partea de studiat. Nu m-au putut însă opri, deoarece eram foarte pasionat. Țin minte că a doua oară când m-am dus la fotbal, aveam 10 ani și nici nu le-am mai zis. Am avut un vecin care mergea la antrenament la o echipă mică pe atunci care acum nici nu mai există. Am discutat cu el și în momentul în care a considerat că aveam talent, a decis să vorbească cu tatăl meu pentru a-mi face legitimație.
Am citit într-un interviu recent că ai adoptat stilul de viață vegan. Cum au evoluat lucrurile din acel moment? Au apărut schimbări majore?
Anul acesta în iulie se împlinesc 3 ani de când am devenit vegan. Lucrurile merg conform planului, sunt foarte mulțumit de stilul acesta de viață pe care l-am adoptat și chiar mă simt mult mai bine decât la 30 de ani. Mi-e foarte ușor acum, pentru că am acumulat destulă experiență și am început să-mi cunosc corpul mult mai bine. S-au schimbat foarte multe lucruri în urma acestei decizii, din punct de vedere atât fizic, cât și mental. Deși nu pledez neapărat pentru un stil de viață vegan, consider că mi se potrivește și sunt foarte mulțumit de evoluție.
Ai recomandat și altor fotbaliști acest stil de viață?
Este treaba fiecăruia. Consider că este extrem de important ca orice om să aibă un echilibru în viață. Acesta este echilibrul meu și mă simt foarte bine așa. Nu vreau să fac recomandări nimănui, nu vreau să schimb pe nimeni. Este foarte greu să ne schimbăm pe noi, de aceea cred că este și mai greu să îi schimbăm pe alții. Schimbarea trebuie să vină din interiorul fiecăruia dintre noi. Mă refer la acel moment în care ajungem la conștientizare și acceptare.
În anul 2017 ai revenit la Universitatea să pui umărul la realizarea proiectului de a aduce echipa în Liga 1. Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la înființarea clubului. Există o presiune dublă asupra voastră dat fiind faptul că mai sunt 13 etape până la sfârșitul campionatului?
Nu cred că trebuie să o luăm ca o presiune. Echipa noastră are jucători de o valoare incontestabilă. Atât individual, cât și ca echipă suntem puternici. Datorită acestui aspect, trebuie să jucăm cu entuziasm și încredere. Știm ce avem de făcut. Avem un avantaj mare față de contracandidatele la promovare, pentru că suntem câțiva fotbaliști cu experiență. Aici intervine și partea sentimentală. Noi am fost crescuți și lansați aici de U Cluj, și ne-am întors oarecum să răspundem pozitiv ajutorului căruia ne-a fost oferit în perioada junioratului. Fiind implicați și sufletește, avem șanse mult mai mari să obținem ceea ce ne dorim.
Referitor la promovare. Dacă veți reuși această performanță, la anul vom revedea derby-ul împotriva celor de la CFR. Mereu au fost meciuri ”aprinse” în cele 2 cluburi…
Este o rivalitate normală, ca în orice oraș din lume unde se regăsesc două echipe care joacă în aceeași ligă. Eu nu văd nimic special. Atât timp cât reușim să menținem totul la nivel profesionist și fair-play, consider că totul este în regulă.
„Dacă aș avea prilejul, mi-ar plăcea să stau la o cafea cu Pep Guardiola”.
Ce anume te-a motivat să revii la Universitatea din Liga a 3-a?
Am revenit acasă în primul rând. Sunt U-ist de mic și legat sentimental de acest club. Țin minte cănd veneam la vârste fragede cu tatăl meu la stadion pentru a vedea meciurile. Practic am crescut odată cu Universitatea. M-am format aici ca jucător. Am avut norocul de a-l avea antrenor pe Mircea Cojocaru care pe lângă partea strict profesională, s-a ocupat și de partea educativă a sportivilor. Încerc să dau înapoi tot ceea ce am primit. Familia mea este aici, am 3 copii și mi-e greu să mă tot plimb prin alte părți. Pot să îmi fac și masterul, iar după îmi voi încheia cariera de fotbalist, voi îmbrățișa cu drag cea de antrenor.
Peluza „Șepcilor roșii” este foarte cunoscută de simpatizanții fotbalului. Suporterii au fost tot timpul alături de echipă indiferent de situație. Aveți mereu galeria care vă susține la partidele de acasă, cât și în deplasare. Cum se simte un fotbalist când joacă asemenea meciuri?
Suporterii sunt deliciul fotbalului. Cele mai frumoase meciuri sunt cele în care tribunele sunt pline. Când eram mic și eu făceam parte din galerie. Este un sentiment aparte când U-iștii adevărați încep să cânte. În acel moment mi se ridică pielea de pe mână. Suntem mândri și recunoscători că facem parte dintr-un asemenea club și cu o asemenea tradiție. Sper să bucurăm suporterii și să încununăm acest an cu mult dorita promovare!
Un mesaj pentru fanii Univesității…
Îi iubesc foarte mult! Aștept să vină în număr cât mai mare de la meci la meci și să ne încurajeze cum au facut-o și până acum. Simțim sprijinul și suportul lor, iar pentru noi sunt cel de-al 12-lea jucător.
Sursa foto: Marius Jucan
Nu ați mai pierdut în campionat de anul trecut din septembrie, atunci când ați fost învinși în deplasare la Argeș cu 2-1. Cum reușiți să rămâneți atât de constanți?
Într-adevăr, am făcut jocuri foarte bune, dar și mai puțin bune. Nu am avut mereu o constanță splendidă care să atragă ochii spectatorilor și al telespectatorilor, dar cred că atunci când vrei să promovezi este extrem de important să câștigi și meciurile în care nu ești în cea mai bună formă. Repet, nu reușim în toate meciurile să demonstrăm un fotbal sclipitor, dar ne ajută faptul că avem un lot foarte bun. De multe ori se întâmplă să caștigăm datorită individualităților. Sunt acele momente de sclipire în care un jucător printr-o execuție, o lovitură liberă sau o invenție reușește să aducă chiar victoria. Lucrul acesta se observă de multe ori și de aceea avem concurență pe posturi.
Apropo de FC Argeș. Următorul meci îl veți juca „acasă” împotriva lor. Cum veți aborda acest meci?
Vom aborda meciul așa cum am făcut-o și acolo, la victorie. Pornim mereu cu premisa de a învinge. „U” Cluj nu cred că ar trebui să pornească vreun meci în Liga a 2-a din postura de outsider. În meciul din tur, am luat două goluri la început din faxe fize. Ulterior deși am dominat partida, am marcat un singur gol spre final, dar n-am mai reușit să întoarcem soarta acelui meci. Venim după 4 victorii din 4 meciuri din acest început de an, avem încredere foarte mare și sunt convins că vom ieși victorioși.
Singura echipă din România la care ai mai evoluat în afară de Universitatea, a fost Astra Giurgiu. La ce nivel era pe atunci Liga 1 și ce îți mai amintești de la Marius Șumudică?
„Șumi” este un antrenor extraordinar. A demonstrat-o și atunci când eram la Astra. În sezonul în care mi-am terminat contractual și am plecat în Azerbaidjan, Șumudică mi-a făcut o propunere să rămân la Astra. Îmi aduc aminte cum mi-a spus: „George, rămâi te rog la Astra, că anul viitor luăm campionatul”. Asta s-a și întamplat anul următor când au reușit să devină campioni. Avea o încredere de nedescris. Mă bucur că am reușit să lucrez și cu el. A fost o experiență foarte plăcută. Referitor la prima întrebare, cred că nivelul s-a menținut de când evoluam la Astra. Pot să afirm lucrul acesta pentru că mă mai uit la câteva meciuri din Liga 1.
Ai jucat 11 ani în străinătate la echipe din diferite campionate. Ai reușit să câștigi câteva trofee importante cu Șeriff Tiraspol, Midtjylland și Alania. Totuși, unde te-ai simțit cel mai confortabil?
M-am simțit bine peste tot. Am avut norocul de a prinde antrenori care mi-au dat încredere și am putut juca. Au fost într-adevăr multe diferențe între campionatul din Danemarca și Rusia. Fiecare loc în care am fost a avut plusurile lui. Sunt bucuros că am întâlnit niște oameni de la care să învăț. Nu regret niciun pas pe care l-am făcut în cariera mea de fotbalist profesionist.
Cu ce episoade întipărite ai rămas din perioada petrecută la Dinamo Moscova?
A fost o perioadă frumoasă la Dinamo Moscova, însă problema era concurența foarte mare pe post. Fiind una dintre cele mai bogate echipe din Rusia, și-au permis să aducă jucători de excepție. Majoritatea evoluau pentru naționalele țării lor. Mi-a fost greu să mă impun acolo. A fost singura echipă unde n-am reușit să joc titular din toată cariera de fotbalist. Mă antrenam în fiecare zi alături de jucători de top precum Kevin Kuranyi, Balazs Dzsudzsak, Christian Noboua, Yuri Zhirkov, Igor Denisov, Artur Yusupov, Aleksandr Kokorin sau Fyodor Smolov. Am fost într-un mediu extrem de valoros și am reușit să prind câteva lucruri de la colegii mei.
Sursa foto: Robert Popa
Ai debutat în anul 2010 într-un meci contra Israelului. Ce poți să îmi spui de meciurile în care ai îmbrăcat tricoul echipei naționale? Apropo de lucrul acesta, crezi că vei mai putea fi în vizorul Naționalei dacă vei promova cu U Cluj?
Când îmbraci tricoul echipei naționale este un sentiment unic. Este o experiență de nedescris. Orice fotbalist își dorește să-și reprezinte propria țară. Nu am amintiri foarte plăcute din perioada aceea, deoarece am fost destul de criticat din cauza numărului 10 de pe tricou. Dar cu toate astea, eu sunt bucuros că am evoluat pentru Națională. Rămâne de văzut o eventuală convocare. Ține doar de mine acest lucru. În cazul în care promovăm și vom face meciuri bune, iar eu voi avea evoluții foarte bune, de ce nu? Cel puțin din partea mea, porțile sunt deschise. Au mai fost jucători care au jucat la o vârstă asemănătoare cu a mea.
Momentan mă concentrez pe meciurile de la echipa mea de club. Este o luptă acerbă între 5 echipe, iar situația se va finaliza doar în ultimele etape ale campionatului.
„Îmi doresc foarte mult să devin antrenor după ce mă voi retrage din cariera de fotbalist”
Ce șanse crezi că avem în preliminariile pentru Euro 2020?
Ținând cont de ultimele rezultate alea echipei naționale cred că avem șanse să ne calificăm. Este o grupă destul de grea, dar echipa n-a mai pierdut de foarte multe meciuri. Acest lucru mă bucură și îmi dă speranțe. Ar fi o mândrie pentru toți românii să se califice din nou la un turneu final. În ultima perioadă nu prea mai avem jucători care să mai joace în campioantele puternice din Europa. Generația de tineret îmi dă încredere pentru că este foarte valoroasă și la un moment dat, cred că vor face pasul către echipa mare. Este foarte greu să atingem performanțele Generației de Aur, dar cred că putem să încercăm să creștem și poate se mai schimba ceva în fotbal, în România.
Un top 3 al fotbaliștilor care te-au inspirat în carieră și 3 echipe de fotbal pe care le simpatizezi.
Fotbaliști: Andrea Pirlo și Frank Lampard. De la cei doi am încercat să mă inspir în cariera mea, dar diferențele sunt foarte mari.
Echipe: Cel mai mult simpatizez Barcelona, apoi AC Milan și Liverpool.
Ai vreun regret pe plan fotbalistic?
Nu am niciun regret. Toate s-au întâmplat la timpul lor așa cum trebuia să se întâmple. Nu trebuie să ne gândim la ce-ar fi fost dacă, prefer să las totul așa cum e. Încerc să învăț și să ma dezvolt în fiecare zi.
Cum arată o zi din viața ta?
De obicei mă trezesc pe la 7 și iau micul dejun acasă, împreună cu familia. Apoi îl duc pe cel mare la școală și după vin direct la stadion. În cazul în care am timp măcar o jumătate de oră pănă să vin la stadion, mai stau cu un prieten la o cafea. Aproximativ prin jurul amiezei ies de la antrenament, uneori chiar se poate prelungi cu o eventuală refacere după o accidentare. Fotbaliștii profesioniști nu se antrenează doar o oră pe zi. Antrenamentele strict pe teren nu durează 5 ore, dar există intensitate și exerciții fizice dure. După antrenament, iau prânzul acasă și fug repede la ”grădi” după copii. Seara când îmi mai rămâne timp, ies cu soția la un restaurant, iar uneori chemăm și câțiva prieteni. Citesc foarte mult când sunt acasă, am cărți în mașină și mai citesc în deplasările pe care le facem cu echipa. Ascult programe audio de dezvoltare și lucruri de genul acesta. Nu prea mai există timp și pentru alte hobby-uri. În zilele libere mai fac activități cu familia.
Cum te simți ca tată a trei copii?
Sunt foarte fericit când îi văd pe ei cât sunt de fericiți. Pe mine m-au schimbat foarte mult. George Florescu de acum este total diferit față de acum 7 ani. Fiecare etapă a vieții are frumusețile ei. Ne comportăm în funcție cât de dezvoltați suntem la momentul respectiv. Maturizarea și experiența ne schimbă foarte mult. Băiatul merge la fotbal, îi place foarte mult și probabil este influențat de faptul că încă sunt un jucător activ. Vine mereu la meciuri și la antrenamentele mele, dar îl voi lăsa să aleagă ce vrea pe mai departe. Mă bucură în schimb faptul că preferă să meargă cu mingea afară să se joace și nu îmi cere tableta sau laptop-ul pentru jocurile video. Momentan are 7 ani, încercăm să îi oferim educația și sprijinul moral de care are nevoie.
Sursa foto: profilul personal de Facebook
Povestește-mi pe scurt o fază amuzantă despre tine.
Pe vremea când aveam 16 ani, făcusem primul meu cantonament cu Universitatea în Ungaria. Stăteam în niște apartamente cu două camere față în față. Colegul meu de cameră și ceilalți doi, mi-au făcut o farsă memorabilă. Atunci eram super profi, trebuia să dorm la ore fixe, totul trebuia să fie cu exactitate. M-au trezit noaptea, s-au îmbrăcat în echipamentul Universității și mi-au zis: „Hai, bă, repede că întârzii la antrenament și să vezi apoi ce îți face antrenorul!”. Cum eram buimac de somn, i-am crezut din prima și am început să-mi scot echipamentul din geantă cât mai repede posibil. Am ieșit apoi cu toții în fața hotelului, iar atunci când am văzut că era noaptea și nimeni pe acolo, m-am prins. A fost o farsă chiar foarte bună (râde).
Unde te vezi peste 5 ani? După ce îți vei încheia cariera de fotbalist, îți dorești să rămâi în domeniu?
Da, vreau să rămân în domeniu. Îmi doresc foarte mult să devin antrenor.
Dacă ai avea prilejul de a sta cu o personalitate la o cafea, cu cine ți-ar plăcea? Ce ai vrea să afli de la acea persoană?
Mi-ar plăcea să stau la o cafea cu Pep Guardiola. Sunt fascinat de metodele lui de abordare ale meciurilor. Aș vrea să știu cum pregătește fiecare meci în parte și să aflu ce le transmite jucătorilor.
CV George Mihai Florescu
Data nașterii: 21 mai 1984
Locul nașterii: Cluj-Napoca
Înălțime: 1,79 m
Post: mijlocaș
Numărul de pe tricou: 10
Echipa actuală: Universitatea Cluj
Palmares: Sheriff Tiraspol: Divizia Națională (2004-2005, 2005-2006), Cupa Moldovei (2005-2006), Supercupa Moldovei (2004, 2005)
Midtjylland: Superliga Daneză, vicecampion (2007-2008)
Alania Vladikavkaz: Cupa Rusiei, finalist (2010-2011)
Echipe: Universitatea Cluj (2001-2004), Sheriff Tiraspol (2004-2006), FC Torpedo Moscova (2006-2007), FC Midtjylland (2008-2010), Alania Vladikavkaz (2010-2011), Arsenal Kiev (2011-2013), Dinamo Moscova (2013-2014), Astra Giurgiu (2013, 2014-2015), FK Qabala (2015), AC Omonia Nicosia (2016-2017). Din anul 2017 s-a reîntors la Universitatea Cluj.
Sursa foto sus: Dan Bodea
